De ce nu mi-a plăcut niciodată Windows Phone, dar acum nu mai contează

Știam, dar a fost reconfirmat. Decesul platformei Windows Phone îmi aduce aminte de ce am fugit întotdeauna de smartphone-uri cu Windows.

[related]

Se întâmpla în 2005. Aveam vreo 20 de ani pe atunci și mă pregăteam sufletește de aproximativ un an pentru prima mea investiție într-un smartphone. La momentul respectiv, nu mă angajasem încă la CHIP, dar eram foarte conștiincios când venea vorba de cheltuieli pe „tehnologie”. Asta însemna să fac foarte multă cercetare și să dedic o cantitate semnificativă de timp alegerii unui gadget.

Criteriile pe care le aveam atunci în vedere nu aveau legătură cu sistemul de operare, portofoliul de aplicații, rezoluția ecranului sau cât de bună este camera. Erau vremuri mai simple.

Îmi doream un telefon cu tastatură QWERTY și Wi-Fi pentru a intra pe „internetul adevărat”. Într-o perioadă în care majoritatea persoanelor pe care le știam se mulțumeau cu site-uri WAP, voiam să văd pe viitorul meu smartphone pagini web de pe desktop.

Am rămas cu două opțiuni: Orange SPV E650, un telefon care are în continuare o pagină dedicată pe site-ul actual al operatorului, și Nokia E61. SPV E650 venea preinstalat cu Windows Mobile 6.0 și avea o tastatură glisantă, după cum se poate vedea în imaginea de mai jos. Alternativa de la Nokia rula Symbian OS 9.1 S60. Nokia nu avea cameră, aceasta fost introdusă într-un model actualizat câțiva ani mai târziu, E61i. SPV E650 se mândrea cu o cameră de 2 megapixeli.

Existau multe argumente pentru jucăria de mai sus, iar camera era doar unul dintre ele. În teorie, platforma Windows Mobile era una mai prietenoasă, semnificativ mai flexibilă decât Symbian și, nu în ultimul rând, găseai mai ușor aplicații pentru ea.

M-am jucat însă cu ambele gadgeturi și până la urmă am îmbrățișat smartphone-ul celor de la Nokia. Ecranul era mai luminos, telefonul avea o autonomie mai bună și se mișca semnificativ mai rapid. Windows a fost întotdeauna flămând după memorie RAM și niciodată nu a fost mai evident acest detaliu decât pe vremea primelor telefoane inteligente cu platforma gigantului din Redmond.

[readmore]

Când am lucrat la CHIP, am avut ocazia să pun mâna pe o serie stufoasă de terminale de top la care nici nu puteam să visez. Două m-au impresionat destul de mult, HTC HD2 și HTC Diamond. Ambele foloseau Windows Mobile 6.5, doar că unul era mare și puternic, iar altul era mic și frumos. Asta se întâmpla în 2008 – 2009, după ce Apple lansase primul iPhone în 2007 și pusese pe jar întreaga industrie de telefoane.

La finele lui 2009, HTC a început „să joace la două porți”. Dintr-un punct de vedere, HTC Dream G1 a fost primul telefon Pixel. Lansat în iunie 2009, rula Android 1.6 și am avut privilegiul să-l numesc telefon personal aproximativ un an. Respectivul gadget scotea geek-ul din tine. Te invita să încerci să instalezi firmware-uri custom în speranța că se va mișca un pic mai bine. Utiliza un ecran capacitiv similar cu cel de la iPhone și reușea de unul singur să-ți dea încredere în tânăra platformă.

Microsoft vedea lucrurile altfel, iar Windows Mobile a avut de suferit

Primul iPhone s-a lansat doar în SUA în 2007 prin AT&T. iPhone 3G a fost disponibil în fiecare colț de pe mapamond un an mai târziu. Am avut ocazia să le folosesc pe amândouă timp de aproximativ un an și atunci mi-am dat seama că reprezintă viitorul telefoanelor mobile. E, practic, perioada 2008 – 2009, când Windows Mobile 6.5 continua să funcționeze pe niște principii de interacțiune învechite și să te invite să folosești un stylus pentru „a fi mai eficient”.

Telefoane precum HTC HD2 făceau o treabă destul de bună să mascheze „creierul afacerii” prin panouri capacitive multi-touch și o interfață Sense UI creată in-house. Când ajungeai însă în setări, te întorceai în timp și te chinuiai să deslușești pe ce butoane micuțe încărcate de text și icoane nesugestive trebuia să faci un tap pentru a modifica vreun parametru.

Era ca și cum iPhone putea fi folosit de un copil de clasa șaptea, iar pentru un smartphone cu Windows Mobile îți trebuia facultate. Trecând peste volumul absurd de inovații integrate de gigantul din Cupertino în primul său telefon, prin acea lansare Apple a definit, de fapt, momentul în care smartphone-urile au devenit dispozitive pentru publicul larg. Până atunci, telefoanele cu tastatură, conectivitatea Wi-Fi și suport pentru editat documente erau dedicate segmentului business, oamenilor cu bugete semnificative care au nevoie de conectivitate în deplasare.

Nokia a lansat primul Communicator în 1998 și, având în vedere publicul său limitat, a fost un succes răsunător pentru acea vreme. Au urmat câteva iterații ulterioare la fel de capabile și de utile utilizatorilor business. Cel mai recent ți-ar fi furat ochii prin 2007 cu Nokia E90 Communicator. Cât despre dezbaterile privind prețul iPhone X și Galaxy Note 8, primul Communicator a ajuns pe piață în Europa cu o valoare de aproximativ 1.100 de euro.

Microsoft a avut hardware, n-a avut mentalitate însă

Oficialii Nokia, la fel ca Microsoft, au fost de părere că oamenii obișnuiți își doresc telefoane de vorbit și, eventual de făcut poze, până când a fost prea târziu. Până în 2008 – 2009, în opinia lor, smartphone-urile trebuiau să fie scumpe, exclusiviste și dificil de manevrat de către utilizatori atehnici. Mai mult decât orice altceva, acesta este mitul desființat de Apple în 2007 și, într-o oarecare măsură, de platforma Android un pic mai târziu.

Când Microsoft a avut revelația să reinventeze complet sistemul său de operare pentru o nouă generație de utilizatori de mobile, deja a fost prea târziu.

Windows Phone 7 s-a lansat la finele lui 2010. Nu mai avea nici o legătură cu Windows Mobile 6.5, cu excepția că numărul de la sfârșit te făcea să crezi că sunt înrudite și vorbim de un frate mai mare și mai deștept.

[related]

Acel sistem de operare a venit într-o perioadă în care Microsoft mai avea totuși o relevanță în piață și o carte importantă de jucat cu partenerii hardware. Acesta este și motivul pentru care, la scurt timp după anunțarea platformei, companii precum HTC, Samsung, Dell sau LG au venit la înaintare cu smartphone-uri care rulau respectivul sistem de operare. Odată cu prima actualizare importantă – WP7 Mango – Acer, Fujitsu și ZTE s-au lăsat și ele furate de visul frumos pe care îl vindea Microsoft.

Nu de alta, dar Windows a fost și continuă să fie cel mai popular sistem de operare pentru desktop-uri și notebook-uri. Niciodată nu a fost evident pentru americanii de la Microsoft de ce nu putea fi reiterat același succes în piața de mobile.

[readmore]

Una peste alta, gadgeturile care au ieșit pe piață cu Windows Phone au fost competitive, atrăgătoare și cu performanțe de top. Din păcate, deja nu mai conta. Se lansase deja primul Galaxy S și, la scurt timp după, cei care visau la stylusurile de altă dată, se puteau orienta către primul Samsung Galaxy Note N7000. Cu alte cuvinte, platforma Android era deja matură în 2010 – 2011, iar Microsoft venea cu Windows Phone 7 la înaintare când cărțile fuseseră deja jucate.

Oamenii deveniseră dependenți de aplicații mobile.

Toată lumea era în fibrilații să-și umple ecranele virtuale de pe Android sau iPhone cu o serie de aplicații inutile, jocuri mai mult sau mai puțin de doi lei și multe alte utilitare și programe de chat care nu existau pe Windows Phone 7 din motive obiective. Când Angry Birds a ajuns pe Windows Phone, cei de la Microsoft au dat un comunicat de presă, fiind absurd de mândri de un joc care nici măcar nu mai era pe val.

Tensiunea din Redmond pe marginea acestui subiect a atins praguri atât de mari, încât echipe de dezvoltatori ai Microsoft au ajuns să fie responsabile în mod direct de dezvoltarea unor jocuri populare precum Angry Birds. Aceleași echipe veneau cu sume generoase de bani la creatorii unor programe ca Shazam pentru a facilita portarea celor mai populare aplicații de Android și iOS pe telefoanele cu Windows.

Microsoft a ajuns să se înscrie într-o competiție inutilă cu al său magazin de aplicații aflat la început. În acea perioadă, Windows Store a devenit o gaură neagră pentru cei care sperau să găsească ceva util, deoarece oficialii companiei fondate de Bill Gates au aruncat cu bani către o problemă care nu avea legătură cu finanțele. În mod previzibil, când Microsoft a anunțat ideea „genială” de a plăti 100 de dolari per aplicație trimisă către „aprobare”, calitatea majorității programelor din Windows Store a devenit infimă spre inexistentă.

Bine măcar că au avut decența să pună o limită de maximum 20 de aplicații per dezvoltator, altfel ar fi fost și mai rău.

Ultima redută: achiziția Nokia și lansarea de telefoane Microsoft

După ce Nokia a pierdut valul și a decis prea târziu să renunțe la Symbian ca platformă pentru gadgeturile companiei, a luat alte câteva decizii proaste pentru a-și pecetlui soarta. Prima dintre ele a fost reprezentată de adopția Windows Phone ca platformă pentru smartphone-urile Nokia Lumia. În contextul în care hardware-ul multora dintre acele aparate putea concura de la egal la egal cu cel mai nou iPhone sau un Android de top, era evident că platforma este problema.

Când Nokia a lansat Lumia 1020 cu 40 de megapixeli, acel telefon a impresionat multe persoane care au avut ocazia să-l testeze, dar, din cauza Windows Phone, nu a ajuns în mâinile multor utilizatori obișnuiți.

În 2013, Microsoft a făcut un gest necugetat. A cumpărat cea mai mare parte din Nokia cu aproximativ 7,2 miliarde de dolari. Din acel moment și până în acest an, nu am mai văzut telefoane Nokia. Dispozitivele Lumia lansate între timp au purtat pe spate emblema Microsoft și au venit preinstalate cu Windows Phone 8 și, pentru o scurtă perioadă de timp, Windows 10 Mobile, acesta din urmă fiind ultimul rebranding al unei platforme ce avea să-și anunțe obștescul sfârșit în 2017.

Teoretic, ideea din spatele achiziției Nokia a fost bună.

Microsoft a împrumutat o pagină din manualul Apple și s-a apucat să creeze hardware și software in-house pentru a realiza dispozitive mobile competitive. Din păcate, a făcut-o prea târziu. Dacă același lucru se întâmpla în 2009 sau 2010, Microsoft ar mai fi avut o șansă. După cum se poate vedea în graficul de mai sus, la momentul lansării Windows Phone 7, Windows Mobile reprezenta 14% din piața din SUA comparativ cu tânăra platformă Android OS ce avea deja 22,7%. Utilizatorii de iPhone reprezentau 27,9% din piața de smartphone-uri. Atunci se mai putea schimba ceva, dar oficialii Microsoft au fost poate prea încrezuți să realizeze că piața de smartphone-uri va exploda în scurt timp.

Phone Companion și Windows Continuum ar fi trebui să existe acum șapte ani

Mereu Microsoft a avut un avantaj major în fața concurenței, dar nu a știut să-l exploateze. Toți utilizatorii de Android, până la scăderea bruscă a pieței de PC-uri, au folosit acasă un desktop sau laptop cu Windows. La birou, același sistem de operare Microsoft te frustra sau îți făcea viața mai ușoară. În mod interesant, aceeași statistică era valabilă și în cazul multor utilizatori de iPhone. Dacă Windows Phone 7 ar fi exploatat acest detaliu în 2010, piața de mobile arăta complet diferit la ora actuală.

În 2012, Apple a introdus pe Mac posibilitatea sincronizării în timp real a mesajelor de pe mobil cu cele de pe laptop sau desktop. Nici nu conta că era vorba doar de iMessage și că erai limitat la expedierea și recepția de mesaje de la și către utilizatori de iOS sau macOS X. Tot atunci, prin intermediul Face Time, puteai suna de pe Mac un utilizator de iPhone sau puteai să răspunzi la un apel în format video pe computerul tău Apple.

[related]

Același nivel de interconectivitate putea fără probleme să existe între telefoanele și computerele cu Windows. Oficialii Microsoft l-au introdus însă abia în 2015, odată cu lansarea Windows 10 și Windows 10 Mobile. La momentul respectiv, au anunțat Windows Phone Companion. Din motive greu de înțeles, dacă aveai nevoie de el, Phone Companion trebuia descărcat manual din Windows Store, în loc să-l găsești preinstalat sau să se instaleze automat când conectai un telefon cu Windows 10 Mobile la PC.

Windows Continuum reprezintă altă tehnologie minunată care ar fi putut să schimbe destinul companiei americane în piața de mobile. Va rămâne însă doar un vis frumos pe care l-ai văzut într-un clip de pe YouTube sau despre care ai citit într-un articol. Ideea de a-ți folosi telefonul ca laptop sau desktop a fost introdusă pe piață în 2011 odată cu Motorola ATRIX. Gadgetul de atunci nu a fost sub nici o formă un succes, dar acel handicap de popularitatea s-a datorat faptului că nu vorbeam de o platformă menită pentru așa ceva. Android-ul evoluase semnificativ la acea dată, dar în cel mai bun caz se comporta decent pe tablete, nu pe laptopuri.

În schimb, Windows-ul, chiar și cu câteva limitări de funcționalitate, ar fi fost ideeal pentru acest scenariu futurist, în care ai un singur gadget cu toate datele tale.

Un scenariu în care gadgetul din buzunar putea fi transformat în desktop la birou sau notebook în avion era ideal pentru un număr surprinzător de mare de utilizatori. Soluția propusă de Microsoft pentru această problemă a fost intitulată Continuum și a fost anunțată împreună cu Windows 10 la finele lui 2015. Primul smartphone compatibil cu Continuum a fost necunoscutul Acer Jade Primo.

Pe de altă parte, Lumia 950 și 950 XL anunțate în noiembrie 2015 vor rămâne însă în mentalul colectiv ca fiind primele telefoane ce putea fi transformate cu ușurință în desktopuri cu Windows 10.

Problema de această dată a fost aceeași ca pe vremea lansării defunctului Windows RT. Windows 10 Mobile în format Continuum are Office, un browser și funcționează în mare parte ca un computer obișnuit. Din păcate, nu-ți poți instala pe el aplicațiile tale favorite, ci doar aplicații din Windows Store. În mod evident, această limitare nu a fost neapărat clară pentru utilizatori, iar acum nici nu mai contează.

Mă bucur că nu am avut încredere în Microsoft

În urmă cu doar câteva zile, un oficial Microsoft a afirmat foarte senin că vor mai exista câteva actualizări și patch-uri de securitate pentru Windows Mobile, dar platforma nu mai reprezintă un interes pentru compania americană. Cu alte cuvinte, 2017 va intra în istorie ca fiind anul în care compania fondată de Bill Gates și-a pierdut orice speranță că mai poate face valuri în piața de mobile și a renunțat la orice proiecte în această direcție. Probabil nu vom mai avea parte de un telefon Microsoft Surface, iar gadgeturi de top atractive precum HP Elite X3 nu vor avea parte de un urmaș.

[readmore]

Am fost utilizator de iPhone din 2008 și voi continua să rămân în curtea Apple pentru următorii ani. Între timp însă, am avut numeroase mobile, printre care și câteva cu un sistem de operare creat de Microsoft. Niciodată nu am putut clasifica însă respectivele „jucării” ca fiind slabe din punctul de vedere al performanței sau al construcției hardware. Dintotdeauna, limitările au fost date de platforma software, de actualizările de funcționalitate care apăreau prea greu și de lipsa aplicațiilor cu cate te-ai obișnuit pe Android și iPhone. Windows Phone și Windows 10 Mobile au reprezentat niște tentative de a prinde din urmă o industrie care a explodat în doar câțiva ani.

Eșecul, cred eu, a fost inevitabil.

Mai mult decât atât însă, aș da vina pe ambiția celor de la Microsoft. Mi se pare că au trăit într-o bulă în care nici un produs ieșit din Redmond nu avea cum să fie un eșec. În timp ce iOS și Android au împrumutat funcții dintr-o parte în alta aproape în timp real, Windows Phone a avut nevoie de câțiva ani pentru a introduce un sistem de notificări interactive și un centru de control din care să dezactivezi rapid Wi-Fi sau Bluetooth. Este inadmisibil, iar vânzările au arătat-o. Mă bucur că am avut luciditatea să nu îmbrățișez cu două mâini o platformă cu un picior în groapă din prima zi după lansare.